Marjare de portofoliu pentru opțiuni

Ultima actualizare: 7 octombrie 2026

Aviz:

Netting cross-activ va fi eliminat pe 15 octombrie 2026.

Introducere

Acest document oferă o prezentare generală tehnică cuprinzătoare a Sistemului de Marjare pe Portofoliu de Opțiuni, descriind metodologia, calculele de marjă și strategiile de gestionare a riscurilor.

Marjarea pe portofoliu este o metodologie de marjă bazată pe risc, care determină cerințele de marjă în funcție de riscul global al portofoliului, nu pe strategii predefinite. Această abordare urmărește să alinieze cerințele de marjă cu expunerea reală la risc a pozițiilor combinate din portofoliu.

Prin urmare, sistemul de marjare pe portofoliu compensează riscurile între diferite instrumente cu active subiacente similare. Îmbunătățește eficiența capitalului față de marjarea tradițională, care sumează cerințele individuale de marjă. Cu toate acestea, introduce o complexitate mai mare în calculul marjei.

Metodologia de calcul al marjei

Factori de risc

Cerința de marjă se calculează pe baza a cinci factori de risc principali:

1
Riscul de piață non-delta – Măsoară P&L în scenariul cel mai nefavorabil în cadrul testelor de stres privind prețul și volatilitatea, conform metodologiei SPAN.
2
Delta absolut al opțiunilor – Acoperă riscul de lichidare și de impact de piață.
3
Delta net al portofoliului – Surprinde costurile potențiale de delta-hedging în timpul lichidării.
4
Marja pozițiilor pe contracte futures – Asigură coerența cu marjarea Multigaranție pentru contracte futures.
5
Netting cross-activ – Permite reduceri ale marjei pe baza corelațiilor dintre active.

1. Riscul de piață non-delta (pierdere maximă în scenariul cel mai nefavorabil în cadrul testelor de stres)

Această componentă calculează P&L al portofoliului în scenariul cel mai nefavorabil, în cadrul mai multor scenarii de șoc de preț și volatilitate. Metodologia urmează modelul SPAN (Standard Portfolio Analysis of Risk) cu îmbunătățiri pentru gestionarea opțiunilor (o diferență importantă este că se ia în considerare doar portofoliul acoperit delta):

•
23 de scenarii de piață diferite simulează mișcări ale prețului, de exemplu între -15% și +15%, cu șocuri extreme suplimentare la -45% și +45%.
•
Ajustări de volatilitate bazate pe comportamentul istoric al IV al unei opțiuni și pe estimările de risc prospective.
•
Impactul Theta Decay: Multiplicatori de risc suplimentari sunt aplicați opțiunilor cu theta negativ – adică celor care pierd valoare în timp – prin stresarea timpului până la scadență și aducerea acestuia înainte în timp.
•
Testare de stres cu acoperire delta: Presupunând o acoperire delta la prețurile curente pentru șocurile de preț, se ia în considerare doar riscul rezidual (grecii de ordin superior).

2. Delta absolut pe opțiuni (Impactul de piață al expunerilor mari pe delta)

Delta absolut măsoară expunerea direcțională totală a unui portofoliu. Aceasta asigură că pozițiile mari sunt marjate corespunzător pentru a reflecta riscul de lichidare și impactul de piață. Deși un portofoliu poate prezenta un risc de piață minim conform componentei Non-Delta Market Risk, un portofoliu cu delta ridicat va genera un risc de lichidare. Prin urmare, delta poziției pe opțiuni se calculează astfel:

MaintenanceMarginFactor este specificat aici. Se folosește un factor de 2 ca rezervă de siguranță.

Exemplu:

Opțiune	Delta	Poziția	Preț de bază
A	0.5	100	50 USD
0.5	-0.3	150	$40

1
Calculează expunerea delta noțională absolută:
(0.5 x 100 x 50) + (-0.3 x 150 x 40)=4300
2
Se presupune că factorul marjei de întreținere (mm_factor) este 0,01:
AbsOptionsDelta = 4300 x0.01 x2 = 86

3. Delta net al portofoliului (Costul hedging-ului pe delta înainte de lichidare)

Delta net reprezintă orientarea direcțională globală a portofoliului, luând în calcul atât opțiunile, cât și pozițiile pe contracte futures. Această metrică este esențială pentru calcularea costurilor de hedging înainte de lichidare.

Metodologia:

•
Ia în considerare atât opțiunile, cât și contractele futures din portofoliu.
•
Calculează expunerea delta netă, incluzând hedging-ul pe contracte futures.
•
Utilizează cea mai mică expunere neacoperită pentru a determina riscul.
•
Convertește expunerea delta în valoare noțională folosind prețul de indice.
•
Aplică un factor dinamic al marjei de întreținere pentru a calcula marja necesară.

Exemplu:

Instrument	Tip	Delta	Poziția	Prețul indicelui
A	Opțiune	100	100	50 USD
B	Opțiune	200	200	50 USD
C	Viitor	-80	-80	50 USD

1
Calculează Delta Opțiunilor:
options_delta = (0.5 x 100) + (-0.3 x 200) = 50 - 60 = -10
2
Calculați Delta contractelor futures:
underlying_delta= -80
3
Determinați Expunerea netă delta:
min_net_portfolio_delta=
=minabs(options_delta), abs(options_delta + underlying_delta )=
=min10,abs(-10+(-80))=10
min_net_portfolio_delta este limitat de abs(options_delta), deoarece luăm în calcul doar deltele contractelor futures care compensează deltele opțiunilor.
4
Convertiți la Expunere noțională:
min_net_portfolio_delta_notional = 10 x 50 = 500
5
Aplicați factorul de marjă de întreținere (ex. mm_factor = 0,01):
Net Portfolio Delta = 500 x0.01 = 5

4. Marja pozițiilor pe contracte futures

Marja contractelor futures urmează sistemul de marjă multigaranție pentru a asigura că cerințele de marjă rămân coerente pentru clienții care tranzacționează exclusiv contracte futures; folosim sistemul de marjă existent pentru contractele futures multigaranție.

Cerințele de marjă pentru contractele futures se cumulează cu cerințele de marjă calculate pentru opțiuni.

Notă: Sistemul de marjă multigaranție diferă ușor de cel aplicat contractelor cu o singură garanție. Pentru o singură garanție, cerințele de marjă se bazează pe prețul de marcare, nu pe prețul de intrare mediu. Această abordare pentru contractele multigaranție a fost aleasă deoarece s-a considerat mai ușor de înțeles pentru clienți, întrucât marja inițială este fixă pentru o dimensiune și un preț de intrare mediu date.

5. Compensare inter-active – reducerea riscului prin active corelate

Compensarea inter-active este un mecanism de reducere a marjei care permite sistemului de marjă de portofoliu să recunoască compensări de risc corelate între instrumente diferite. În loc să trateze toate pozițiile independent, sistemul aplică un factor de corelație pentru a reduce cerințele globale de marjă atunci când activele au prezentate istoric riscuri cu compensare reciprocă.

Sistemul interpolează între două valori:

1
Cel mai nefavorabil total al pierderilor cumulate per scenariu, în toate opțiunile.
2
Suma celei mai mari pierderi per activ în toate scenariile (varianta mai strictă).

Sistemul interpolează între aceste metode pentru a echilibra acuratețea riscului și eficiența capitalului. Această valoare interpolată va fi considerată riscul de piață non-delta al portofoliului. Parametrul în sine va fi stabilit de administrator și va fi cuprins între 0 și 1.

Notă: Această valoare exprimă exclusiv corelația dintre BTC și ETH, acestea fiind activele-suport ale opțiunilor listate în prezent, situație care se anticipează a se menține pentru o perioadă. Dacă se adaugă opțiuni suplimentare, metodologia va trebui revizuită pentru a gestiona 3 sau mai multe active-suport distincte.

Exemplu:

Scenariu	Pierdere BTC ($)	Pierdere ETH ($)
1	-1.000	-2.000
2	-500	-2.500
3	-1.500	-1.500
4	-2.500	-500

Abordarea 1: Cea mai mare pierdere cumulată per scenariu

Pierderile din fiecare scenariu reprezintă suma pierderilor fiecărui activ. Se presupune că toate pierderile din fiecare scenariu sunt aditive, adică pierderile BTC și ETH se realizează integral simultan.

Scenariu	Pierdere totală
1	-3.000
2	-3.000
3	-3.000
4	-3.000

Pierderea totală maximă în toate scenariile este de -3.000.

Abordarea 2: Cea mai mare pierdere per activ în toate scenariile

Aici analizăm cea mai mare pierdere pentru fiecare instrument individual în toate scenariile:

•
Cea mai mare pierdere BTC în toate scenariile: -2.500 (Scenariul 4)
•
Cea mai mare pierdere ETH în toate scenariile: -2.500 (Scenariul 2)

Cerința totală de marjă este -2.500 + (-2.500) = -5.000.

Totuși, această abordare nu presupune că BTC și ETH înregistrează pierderile maxime în același scenariu.

Calculul marjei la nivel de portofoliu

După calcularea factorilor de risc menționați pentru pozițiile individuale, cerința finală de marjă este determinată la nivelul portofoliului prin integrarea acestor componente într-o manieră structurată:

OptionsMaintenanceMargin = max(CrossAssetNettedMarketRisk, AbsOptionsDelta)+ NetPortfolioDelta

Luăm maximul celor două valori de mai sus pentru a rămâne în continuare încadrat în limitele riscului de lichidare în cazul unui portofoliu bine acoperit.

OptionsInitialMargin = OptionsMaintenance x MarginOptionsIMarginFactor

PortfolioMaintenanceMargin = OptionsMaintenanceMargin + FuturesMaintenanceMargin

PortfolioInitialMargin = OptionsInitialMargin + FuturesInitialMargin

OptionsIMarginFactor este definit de administrator.

În cazul portofoliilor de opțiuni exclusiv long, marja inițială și marja de întreținere pentru opțiuni nu pot depăși prețul de marcare, deoarece acesta reprezintă pierderea maximă.